Cu 11 ani înainte de moarte, în 1972, Tennessee Williams primeşte propunerea de a-şi scrie memoriile: „Trebuie să recunosc, în faţa dumneavoastră, că am acceptat să-mi scriu Memoriile din raţiuni mercenare. În realitate, este prima dintre scrierile mele pe care am întreprins-o cu gîndul la un profit material. Dar, trebuie să adaug că, îndată ce am început să scriu, am uitat de latura materială şi m-am simţit din ce în ce mai plăcut implicat în această nouă formă, nedisimulată, de autorevelaţie“. Scrie la aceste Memorii timp de trei ani şi le publică în 1975. Ele ajung în limba română abia acum, publicate la Editura Minerva, în excelenta traducere realizată de Antoaneta Ralian. Constatăm, din nou şi cu aceeaşi plăcere, ritmul de traduceri pe care îl menţine doamna Ralian: două cărţi pe an. În 2009, a tradus Bărbatul de la gară de Jennifer Johnston, pentru Humanitas Fiction, un roman despre o Irlandă unde istoria se strecoară insidios în vieţile oamenilor dezabuzaţi anulînd firimiturile de iubire. Apoi a tradus Memoriile lui Tennessee Williams, despre care vom scrie mai departe, dar a şi scris, ca bonus, acea „bijuterie“ din antologia Prima mea dezamăgire în dragoste, de la Editura Art, unde Antoaneta Ralian – poate cu cel mai bun text din volum – relatează despre întîlnirea, de la 9 ani, cu Sandu R, cînd scrijeleşte în jurnalul de copilă acel delicios „mi-l place“. Memorii ale unui bătrîn crocodil oferă un Tennessee Williams care n-are nici o plasă de siguranţă. Nu îşi pune măşti, nu se livrează superficial şi impozant. Marile sale succese din teatru, unele ecranizate (Menajeria de sticlă – 1944, Un tramvai numit dorinţă – 1947, Vară şi fum – 1948, Pisica pe acoperişul fierbinte – 1955, Noaptea Iguanei – 1961) îi provoacă mai degrabă constatări amare: fie piesa nu prinde la public, fie actorii nu sînt toţi în rol, fie cronicarii îl desfiinţează. Sînt, mai degr