Cu A din GAG m-am întâlnit la o cafea. A vine de la Adriana Teodorescu. O ştiam de câţiva ani, de la o prietenă comună. Ne întâlneam adesea preţ de un salut şi-un zâmbet. Sau ne făceam un semn din cap în aglomerări de săli ori, grăbit, pe un pătrat de trotuar. Înainte să o găsesc pe Facebook şi să-i propun un articol pentru Gazetă, aveam deja prima impresie creată - „o tipă talentată, bătăioasă şi nonconformistă. E un om frumos“. Recomandările erau de încredere.
Ne-am văzut puţin după prânz. A venit plină de energie, zâmbind. Părul cârlionţat se aşezase în jurul feţei, curgându-i neascultător pe obraji. Are atâta vervă când vorbeşte despre păpuşi, despre jocul plin de fantezie al marionetelor şi despre măiestria păpuşarilor - puţini, câţi au mai rămas în România -, de parcă abia ar fi ieşit de pe băncile facultăţii. Îmi dau seama, în timp ce-o ascult, că n-am mai fost de câţiva ani la „Colibri“, dinainte să dispară din locul acela de peste drum de Universitate, pe care-l ştiam de când eram mică. Poate chiar dinainte să-şi ia denumirea asta. Când îi simţi pasiunea cu care povesteşte despre mantii, săbii sau tiare, bucuria din glas când vorbeşte despre spectacole şi personaje celebre, ai zice că nu e artă mai frumoasă în lume. Îmi promit că o să ajung la teatrul de păpuşi la un final de săptămână.
Să îndrăzneşti să faci ce-ţi place
Ultima dată „o văzusem“ pe Adriana din profil, cu câteva zile înainte, pe blogul ei, http://a-din-gag.blogspot.com: un obraz pe care urmele unei pensule sclipeau auriu într-un desen făcut de o colegă de breaslă, în timpul unui proiect. Blogul e locul în care se poate certa cu autosuficienţa unora şi îngustimea minţii altora, pedepsindu-i - deşi inutil - prin argumentul incisiv şi bunul-simţ evident, în vreme ce GAG e puterea exemplului şi neastâmpărul creator. GAG mi-a sunat, când l-am auzit prima oară
