Plecarea de la putere a comuniştilor românofobi şi instalarea la conducerea Republicii Moldova a unei coaliţii pro-europene a încălzit relaţia Chişinău-Bucureşti. Atît de tare, încît a redeşteptat, pentru unii, visul îngheţat al reunificării. Bucureştiul este obligat să profite de faptul că la Chişinău există, acum, alţi interlocutori, hotărîţi – au dovedit-o prin desfiinţarea regimului de vize impus de comunişti şi semnarea convenţiei privind micul trafic de frontieră – să normalizeze legăturile bilaterale. Vizita în Moldova a preşedintelui Băsescu, prima în noul mandat, a oferit, în sfîrşit, consistenţă unor contacte reduse, în general, la momente simbolice. România va acorda Moldovei sprijin financiar nerambursabil în valoare de 100 de milioane de euro propunînd interconectarea celor două state în privinţa infrastructurii energetice, a celei de transport al gazelor şi, pe termen lung, a celei de transport feroviar. Bucureştiul îşi asumă, în continuare, rolul de ghid al Chişinăului pe traseul european şi promite să pledeze, la Bruxelles, în favoarea includerii Moldovei în acelaşi pachet al integrării în care se găsesc statele din Balcanii de Vest. Există, însă, declaraţii şi gesturi discutabile ale oficialilor de la Bucureşti, cu potenţial de minare a procesului, în curs, de reapropiere dintre cele două ţări.

La Chişinău, Traian Băsescu a reafirmat, ritos, că nu va semna niciodată un tratat care să redefinească frontiera dintre România şi Republica Moldova. În schimb – a precizat preşedintele –, România recunoaşte graniţele moştenite de Moldova de la fosta URSS şi este de acord să semneze un tratat care să vizeze regimul frontierei. Prima parte a declaraţiei are triplu efect advers: zdruncină, printre basarabeni, sentimentul şi aşa fragil al propriei statalităţi, dă apă la moară comuniştilor, cărora le oferă un nou prilej să denunţe duplicitatea