Horia-Roman Patapievici: "Presa, când se referă la atitudinea mea față de Eminescu, continuă să îl citeze pe Viorel Patrichi. Lipsă de profesionalism? Nu. Ură. Ură pură. Și lipsă totală de scrupule". Sursa: Codrin Prisecaru

Duminică, la un supermarket din Bucureşti, când era aproape să plătesc, mă interpelează un domn cu aparenţă de pensionar: „Nu v-am văzut pe 15 Ianuarie la mormântul lui Eminescu”. „Aveam întâlnire acolo?”, am încercat să glumesc. Vocea domnului cu aparenţă de pensionar s-a asprit, brusc. Şi-a ridicat umerii, cu demnitate: „Sunteţi aşteptat an de an la mormântul lui Eminescu, să vă cereţi iertare poetului nostru naţional”. „Să-mi cer iertare? Pentru ce?”, am întrebat, deja jenat de ochii pe care îi simţeam fixaţi pe noi.

Domnul cu aparenţă de pensionar începu să strige, gesticulând cu mâna dreaptă, pe sub ochii casierei, care aştepta să-şi primească banii. „Pentru ofensele pe care i le-aţi adus marelui nostru poet, pentru asta să vă cereţi iertare! Pentru injuriile pe care i le-aţi adus!”. „Care injurii?!”, am exclamat, excedat. Domnul cu aparenţă de pensionar s-a întors vehement spre casieră: „Acest domn Patapievici, care numai domn nu e, şi nici român, a îndrăznit să scrie că Eminescu al nostru este un cadavru pe care trebuie să-l dosim în debara, de ruşinea Europei!”. Îşi întoarse ochii spre mine: „Auzi, dumneata! De ruşinea Europei! Ruşine să-ţi fie dumitale obrazului!”. Mă privea fioros. Casiera se uita la mine cu o prudenţă ostilă (aştepta să plătesc), iar dinspre coadă venea spre mine un freamăt dezaprobator.

Am încercat să îi explic domnului, cozii şi casierei, că este vorba de o răstălmăcire. „E o răstălmăcire grosolană”, am spus, „eu nu am scris niciodată că Eminescu este cadavrul nostru din debara. Dimpotrivă.” Am expus pe scurt sursa neînţelegerii. „Uite cum răstălmăciţi! Dumneavoastră răstălmăciţi,