„Sporturile Chinei antice” ne poartă în centrul unei lumi sportive care prospera cu secole înainte de Jocurile Olimpice.

De la primele meciuri de fotbal din lume la rolul ceremonial al tirului cu arcul şi până la artele marţiale, povestea aduce la viaţă lumea unică a sportului din China antică. Prin reconstituiri şi interviuri cu experţi, explorăm această lume puţin cunoscută pentru a dezvălui o altă faţă a Chinei.

Jocurile samurailor

În antichitate, oamenii considerau că sportul, pe lângă menţinerea sănătăţii, mai are un scop important: acela de a îmbunătăţi capacitatea de a învinge inamicul, cu sau fără arme. Pregătirea militară în China antică a inclus toate tipurile de arte marţiale, boxul, scrima, cursele de cai, ridicarea greutăţilor, vânătoarea şi înotul.

JU-JITSU.Denumirea acestui sport vechi de 2.500 de ani vine de la două ideograme. „Ju” - supleţe, blândeţe şi flexibilitate, iar „Jitsu” - tehnică sau artă. Astfel, ju-jitsu s-ar putea traduce ca arta flexibilităţii sau a blândeţii. Deşi nu este nimic blând în acest sport, el se remarcă prin faptul că nu foloseşte forţa contra forţei, ci forţa adversarului şi puterea atacului acestuia sunt folosite chiar împotriva lui. Considerată una dintre cele mai complete arte marţiale, în ju-jitsu, pe lângă lupta cu mâinile goale, se mai foloseau diferite arme: katana, tonfa sau nunceacul.

TIR CU ARCUL. Descoperirile arheologice demonstrează că, în China, tirul cu arcul se practica încă din perioada antică. Era nevoie de trei condiţii esenţiale pentru a fi un bun arcaş: un arc suficient de puternic pentru propulsie, săgeţi destul de ascuţite pentru a ucide şi o tehnică desăvârşită pentru a asigura stabilitatea săgeţii în timpul zborului.

La început au fost bolovanii

RIDICAREA PIETRELOR.Precursor al halterelor de astăzi, acest spor