ba se mai poate

Ba se mai poate scrie,

vai, poezie si dupa Auschwitz.

Chiar si dupa Gulag se mai poate scrie.

Se poate scrie

si dupa khmerii rosii.

Necrutatoarea limba mai e în stare

sa evoce, vedeti, si un fel de Elvetie,

ba chiar si un soi de Witz,

si un Guleai, tra-la-la,

printre balti de sânge.

O, Doamne, pâna

si-acel «Mehr Licht» din tipatul ultim

al unui poet spre care

navalea pe veci Întunericul.

- Dar, desigur, va gândeati si la niste

meri rosii din care

nu pot cadea

decât mere rosii. {i daca

intuiesc bine…

- Asa-i, multe se mai pot scrie,

cum scriu si eu tocmai acum,

dupa sapte ani de la moartea mea,

când ar fi trebuit sa fiu pietre

si scris pe pietre.

Ma recitesc, – sunt, iata,

atât de destept si de inventiv, –

ce de ars combinatoria,

ce de subtila hermeneutica,

ce de constructie, deconstructie!

Când nu voiam, de fapt, sa va spun

decât

ca sunt un biet om

care moare încet

printre atâtea chermeze si dantuiri.

Şi ca uneori, chiar prea des,

îmi pare ca

pâna si tandretea

a devenit doar o forma a oboselii.

ecouri

...Şi-ti pare ca auzi un fel de vuiet,

un fel de mârâit întunecat,

de huiduieli si de fluieraturi,

un fel de chicoteli,

un fel de râsete înfundate.

Undeva, – e aproape sigur –

se petrec Fapte.

acum nu

Nu va speriati. Nu va pândeste

nici o primejdie. Puteti

sa treceti linistiti pe lânga mine.

Nu are nici un rost sa va vârâti

degetele-n urechi,

nici sa va ascundeti

dupa copac

ori pe dupa zid. @N_