vine de la prasit, îsi spala picioarele la cismeaua din
gara, îsi scoate din geanta pantofii
curati, de oras, împacheteaza în hârtie încaltamintea
murdara, îi pune în punga de plastic
si cumpara bilet pentru trenul personal. Ea, un vestigiu.
E tânara, draguta, bine mirositoare,
habar nu are de cine trebuie sa se fereasca, se duce
„catre doftorii cei sufletesti”. Azi
a ars-o ceva pe gât, a urcat în creier, în emisfera stânga,
apoi arsura a coborât pâna la inima
si de aici a ajuns la picioare, unde a ramas – ce e?
E tulburata. Poate spurcatul din ea
vrea sa se marturiseasca… E un lucru cu primejdie.
Fiindca asemenea vestigii, cum e
acesta al ei, nu sunt sortite sa învinga secolele…
vine de la prasit, îsi spala picioarele la cismeaua din
gara, îsi scoate din geanta pantofii
curati, de oras, împacheteaza în hârtie încaltamintea
murdara, îi pune în punga de plastic
si cumpara bilet pentru trenul personal. Ea, un vestigiu.
E tânara, draguta, bine mirositoare,
habar nu are de cine trebuie sa se fereasca, se duce
„catre doftorii cei sufletesti”. Azi
a ars-o ceva pe gât, a urcat în creier, în emisfera stânga,
apoi arsura a coborât pâna la inima
si de aici a ajuns la picioare, unde a ramas – ce e?
E tulburata. Poate spurcatul din ea
vrea sa se marturiseasca… E un lucru cu primejdie.
Fiindca asemenea vestigii, cum e
acesta al ei, nu sunt sortite sa învinga secolele…
