…ati observat ca, pe masura ce traim mai bine, ne simtim din ce in ce mai nefericiti? Pare-se ca nivelul depresiilor creste proportional cu nivelul de trai. Explicatia, imi pare, e relativ simpla: vrem sa controlam totul – nasterea (cand, cum, ce fel, cati), moartea (cand, cum – cu un martini in mana:), ce fel), batranetea (mai o chirurgie plastica, mai o dieta, mai o vestimentatie “tinereasca”). Cand ceva ne scapa de sub control (si toate astea ne scapa), ne deprimam. Intre fericire si depresie nu mai exista nuante. Suferinta si-a pierdut rostul, e rusinoasa, e dovada ca nu putem controla totul.
Sau putem lua o pilula si ne trece, scapam de griji si de gandurile intunecate? Zoloft, Prozac, etc – au devenit medicamente pe care orice american care se respecta le ia fara sa mai stea mult pe ganduri (negre). (Inteleg de la cativa prieteni, ca au inceput sa devina o moda si in Romania.) Reclamele la Zoloft si Prozac le intrec pe cele la Viagra – si asta spune ceva. Mai mult, anti-depresivele au inceput sa fie administrate si copiilor, de la varste din ce in ce mai fragede. Numai in anul 2008, incasarile ajunsesera la 9,6 miliarde (miliarde, nu milioane) de dolari doar in USA (si criza, va reamintesc, a inceput de-abia in toamna; astept cu sufletul la gura cifrele pentru 2009).
Povestea cu anti-depresivele a inceput in anii ‘50, cand cercetatorii au descoperit, din intamplare, ca iproniazida pare sa ajute oamenii suferinzi de depresie. Iproniazida creste nivelurile de serotinina si norepinefrina. Concluzia? scaderea nivelurilor de neurotransmitatori provoaca depresie. Cum? Nu mai conteaza. Bulgarele a luat-o la vale pana a devenit o avalansa in toata puterea cuvantului. Toate marile companii farmaceutice si-au creat propriul brand de anti-depresiv. Intre timp sa- descoperit ca alte medicamente, care scad nivelul de serotonina, par a avea acelasi efect ca si
