O lege pentru protecţia animalelor din România există pe hârtie din anul 2004. O lege care să înfiinţeze Poliţia animalelor e din 2008. Pe hârtie, deci, stăm bine. Practica însă ne omoară. În teren, situaţia e alta. Sau mai bine zis e ca şi inexistentă.
Până acum, în România nici o persoană nu a fost condamnată la închisoare pentru rele tratamente aplicate animalelor, deşi legea prevede şi această măsură. Pentru ca o persoană să fie condamnată, trebuie să fie adusă în faţa unui judecător. Pentru a fi adusă în faţa unui judecător trebuie ca un poliţist să-i întocmească un dosar penal bazat pe probe evidente, care au fost prezentate în prealabil unui procuror.
Ei bine, lucrurile nu stau tocmai aşa. La Poliţie ni s-a răspuns clar că, deşi autoritatea care se ocupă de protecţia animalelor poartă denumirea de "Poliţie a Animalelor", aceasta nu este în grădina lor, deşi în Legea iniţială, 25/2004, se specifică în mod clar că pe lângă Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin organele abilitate, monitorizează aplicarea prevederilor prezentei legi.
Bun, dacă nu MAI, atunci cine? Tot de la Poliţie ni se răspunde că, potrivit unei hotărâri judecătoreşti definitive din 2009, în dosarul 41674/3/2009, Inspectoratul General de Poliţie pentru Protecţia Animalelor este în grădina Comisariatului pentru Societatea Civilă. Un ONG de care, sincer, mai nimeni nu prea a auzit cel puţin până acumşi care pare a purta o pălărie mult prea mare pentru scăfârlia lor.
Cei de la Comisariat par a avea intenţii oneste şi planuri puse şi elaborate pe hârtie. Nu prea am avea de ce să ne luăm de ei pentru că până acum nu au apucat să facă mai nimic. Organizează şi reorganizează un concurs de ocupare a unor locuri de inspectori si agenţi pentru a lucra în teren. Pentru a
