Isteria declansata de asa-numita "flacara violet" si de ipotetica folosire a diferitelor forme de influente extrasenzoriale in recenta campanie electorala m-a determinat sa ma intorc melancolic la dulcele stil clasic. Adica la cei care au scris ceva mai coerent despre magie - caci despre asta vorbim, chiar daca astazi aceasta poarta numele de "parapsihologie" sau "psihotronica" si isi cauta, fara sa fi gasit inca, explicatii in stiinte. Nu am calitatea sa vorbesc (si nici nu este cazul aici) despre uriasul avânt pe care l-a luat cercetarea acestui domeniu in foarte serioase laboratoare mai mult sau mai putin discrete ori despre folosirea copioasa - reala sau inchipuita, in scop de manipulare & intimidare - a acestor "puteri psy" in societatea actuala.
Am preferat sa apelez la una dintre cartile care ar merita o mai mare atentie in astfel de discutii: "Fundamentele filosofice ale magiei" (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000), care-l are ca autor pe talentatul eseist, scriitor si filosof Vianu Muresan. Astazi conferentiar universitar, profesorul si doctorul in filosofie - cu o foarte complexa si rafinata teza: "Heterologie. Introducere in etica lui Levinas" (Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2005) - Vianu Muresan ar trebui sa fie mai des consultat in astfel de discutii fiindca demonstreaza ca este printre putinii capabili de o expertiza coerenta.
Practic, lucrarea lui Vianu Muresan se ocupa de una dintre constantele istoriei omenirii. Caci, demonstreaza autorul, magia si identitatea acesteia cu erosul pot fi regasite pe toate meridianele, in toate epocile - de la orfici si Platon ori neoplatonicieni pâna la Marsilio Ficino sau Ioan Petru Culianu, ca sa exemplificam doar din spatiul civilizatiei europene.
"Intrega putere a magiei este totuna cu iubirea. Puterea magiei este atractia reciproca a lucrurilor unele spre altele prin asemanarile ce sunt in natura lor. Parti
