Cand l-am cunoscut pe Emil Stratan, stiti, domnul acela despre care publicatiile literare tot scriu ca organizeaza cel mai tare festival de poezie de la noi - "Petrecere cu poezie, prieteni si trufe de ciocolata" - si ca are cea mai tare revista de poezie de la ora asta - "Academia de Poezie" -, nici cu gandul nu gandeam ca relatia noastra literara va dura mai mult de o intalnire.
N-a fost asa, pentru ca omul s-a dovedit atat de indragostit de literatura, incat a gasit de fiecare data noi si noi provocari pentru a mentine vie legatura: a scos minunate carti bibliofile pentru prietenii lui, scriitorii, a asociat textelor literare exceptionale lucrari ale prietenilor sai, plasticienii, i-a unit pe acestia cu prietenii sai muzicieni si oameni de teatru, totul pentru un profit care nu se poate calcula in bani - sau da, se poate calcula in banii pe care-i cheltuieste, nu in cei pe care-i obtine din aceasta afacere cu castig pe termen lung care este poezia.
Intr-o noapte de iulie a anului trecut, am ajuns impreuna cu poetul Ion Muresan intr-un loc in care nu mai fusesem niciodata: la Casa Marchis din Ocolis, Maramures, ca participant la a patra editie a Taberei Nationale de Literatura si Arte Plastice "Archeus". "Tatuca" manifestarii este sculptorul Ioan Marchis, pe care il veti cunoaste mai bine citind interviul din acest numar. Am sosit la Ocolis cu teama ca voi nimeri peste un artist inabordabil si plin de sine si am plecat cu marele regret ca nu mai puteam ramane alte cateva zile in preajma lui si a invitatilor lui, in acel paradis artistic numit Casa Marchis. Da, acolo este o alta lume, pe care n-am mai intalnit-o nicaieri si pe care n-as putea-o descrie pentru ca inca nu-mi vine sa cred ca exista aievea, un spatiu din Renastere transplantat in Maramuresul secolului XXI. Uitati-va cu atentie la pozele de la "Interviu" si veti percepe macar o faram
