Dacă proiectul minier al investitorilor canadieni va fi aprobat, câteva dealuri vor fi rase de pe faţa pământului, iar o vale va fi umplută cu steril şi cu cianură. Sursa: Remus Suciu
Incertitudine, aceasta este starea de spirit generală a oamenilor de la Roşia Montană. Sigur este doar faptul că, dacă va începe exploatarea minieră pe bază de cianuri, câteva dealuri şi o întreagă vale vor dispărea.
Starea de spirit pare că se transpune peste toate. Unii nu ştiu dacă nu cumva şi-au vândut casa pentru un proiect minier care s-ar putea să nu mai înceapă. Alţii nu ştiu dacă au obţinut preţul corect pentru a-şi lăsa proprietăţile să facă parte dintr-o carieră gigantică ori să fie acoperite de steril. Mai sunt şi aceia care nu ştiu ce să mai facă pentru a-şi creşte preţul proprietăţilor.
În fine, vreo 50-60 de proprietari, din ce în ce mai puţini, nu vor să vândă nici în ruptul capului şi nu ştiu ce să mai facă pentru a-i vedea plecaţi pe investitori, canadienii de la Roşia Montană Gold Corporation (RMGC). Aşa arată bilanţul discuţiilor purtate cu localnicii într-un weekend la Roşia Montană.
„Nuca” de la curea, o amintire
Nici măcar la intrarea în Abrud, semnele că aici ar fi Eldorado european nu sunt chiar la tot pasul. Poate doar clădirile vechi din centru, care nu se compun nicicum cu zona muntoasă, te-ar face să-ţi dai seama că nu degeaba a prosperat lumea în zonă, cu vreo două-trei veacuri în urmă.
În urmă cu 300 de ani, moţii coborau la Abrud, de pe munte, cu aurul găsit în râu, sortat cu şaitrocul şi apoi prelucrat. Până la naţionalizarea mineritului de aur, abia aşteptau, cu toţii, momentul în care bunicul îşi băga în buzunarul de la cureaua lată de piele „nuca” de aur pentru care a scormonit toată vara malurile pârâului din sat şi pornea spre Abrud.
Aici se prezenta „la bancă
