In perioada interbelica, pe cand Jean Monnet (artizanul constructiei europene) punea pe hartie primele idei privind unificarea politico-economica a tarilor Batranului Continent, arhitectul franco-elvetian Le Corbusier concepea viziunea "Orasului Radiant".

Christopher Booker si Richard North dezvaluie intreaga poveste in cartea lor, "Uniunea Europeana sau Marea Amagire" (aparuta la Editura Antet). Le Corbusier considera ca se impunea ca "aceste orase, incepand cu Parisul, sa fie rase de pe fata pamantului si inlocuite cu «orasele viitorului», planificate pana in cele mai mici detalii. Toata lumea avea sa locuiasca si sa munceasca in blocuri imense de beton". Numai ca, "dintr-o data, la sfarsitul anilor '60 si inceputul anilor '70, tocmai cand moda blocurilor-turn si a vastelor scheme de amenajare urbana atotcuprinzatoare atinsese apogeul, s-a declansat o reactie dramatica. (...) Departe de a crea orasele lucitoare si eficiente promise de proiectele arhitectilor si machetele planificatorilor, acele constructii uriase erau inumane, lipsite de suflet, apasatoare, murdare si urate, cu betonul desfigurat de graffiti, cu aleile bantuite de talhari si toxicomani, cu spatiile inconjuratoare moarte, presarate cu iarba uscata si tocita si gunoaie, fara sa apartina nimanui. Deziluzia care a inabusit tot ceea ce reprezentase viziunea lui Le Corbusier a fost ca desteptarea dintr-un vis". Ceea ce ii indeamna pe autori sa faca o paralela extrem de interesanta: "Pentru Monnet, echivalentul dorintei lui Le Corbusier de a demola orasele vechi ale trecutului era ura lui fata de statul-natiune. Visul sau stralucitor era acel guvern supranational al viitorului, condus de tehnocrati, inaltandu-se mai presus de toate complicatiile nationalismului si ale democratiei. (...) Tot ce era rau la blocurile-turn ale lui Le Corbusier a devenit evident cand in ele a trebuit sa loc