Am intrat în clădirea înaltă a companiei şi m-am îndreptat către recepţie, de unde, cu un an în urmă, primisem îndrumări de la o domnişoară drăguţă. Nu era nimeni. Liftul m-a dus în camera cât un hangar, luminată de ninsoare prin geamurile mari. Era linişte. Aproape 20 de oameni cu feţe albăstrite de reflexia monitoarelor biciuiau tastele. A apărut secretara directorului, de la care am aflat că domnişoara de la recepţie nu întârziase. Fusese concediată.

Viaţa va fi dură şi în acest an pentru cei care lucrează în sistemul privat. Concedierile nu au fost puţine şi, consecutiv, cantitatea de muncă a crescut. În schimb, salariile au scăzut invers proporţional cu pretenţiile şefilor. În faţa uşilor de la intrare vor aştepta înfometaţi noii şomeri. Angajatul din mediul privat, lipsit de cele mai multe ori de protecţia unui sindicat puternic, se va afla la mâna patronatului.

În marile oraşe ale României, viaţa a mii de tineri gravitează în jurul companiei pentru care lucrează. Timpul pentru familie, pentru prieteni, pentru odihnă este drămuit. Cel dedicat serviciului este însă infinit. Se naşte astfel o patologie socială care poate fi stopată doar printr-un management uman al patronatului. Iar umanitatea se naşte din moralitate. În cazul nostru, ar fi vorba de moralitate în lumea afacerilor. Un mit sau un obiectiv tangibil?

În fiecare an, la Davos se reunesc buzunarele cele mai groase şi influente ale omenirii: supermiliardari ca Bill Gates şi George Soros, politicieni influenţi şi bancheri. În acest an, principala temă anunţată a fost criza morală a capitalismului. Preşedintele francez Nicolas Sarkozy, preluând declaraţiile lansate de Barack Obama, a indicat mai ferm ca niciodată practicile imorale ale băncilor. Cei doi preşedinţi par foarte decişi să îngrădească independenţa sistemului bancar, care a beneficiat deja de planuri de salvare consistente plăti