Şi-a dedicat întreaga carieră tehnicii şi vieţii în armată, devenind specialist în tancuri. De-a lungul timpului a format generaţii întregi de tanchişti în cadrul Şcolii de Tancuri şi Auto „Mihai Viteazul” din Piteşti.
Să fii tanchist nu-i deloc uşor, presupune o mare responsabilitate şi foarte multe alte calităţi. Alexandru Ţînţarcu ştie asta foarte bine, aşa cum ştie că tancul îţi poate prieten, dar şi îţi poate lua şi viaţa sau te poate mutila, dacă nu-i respecţi regulile.
La 18 ani a urcat prima dată pe tanc
Abia ce terminas eliceul când coloneluol Alexandru Ţînţarcu a urcat pentru prima dată pe un tanc. Îşi aminteşte şi acum momentul, cu destulă emoţie. „Erau tancuri care făcuseră războiul. De fabricaţie sovietică, erau simple ca şi structură, dar simple şi uşor de manevrat”, spune colonelul. Între timp, lucrurile s-au mai schimbat, şi tancurile de acum au dotări electronice, sunt mai complexe.
„Eu le-am cunoscut şi pe cele vechi şi pe cele de acum. Cele vechi erau mai uşor de condus, acum sunt mai sigure, mai solide, dar mult mai greu de manevrat din punct de vedere al tehnicii”, spune Alexandru Ţînţarcu.
Tancul te execută dacă nu eşti atent
Chiar şi pe timp de pace, tancul nu este tocmai o jucărie. Cere multă atenţie, cunoaştere şi respectarea tuturor regulilor tehnice, dar, mai ales, o muncă în echipă perfect coordonată.
„Pe un tanc lucrează patru persoane, fiecare cu sarcinile lui. Toţi trebuie să fie perfect coordonaţi, la secundă. Cea mai mică greşeală sau neconcordanţă între membrii echipajului poate să îi coste pe toţi viaţa sau pierderea unui ochi, a unei mâini... Tancul te execută dacă nu-i respecţi regulile”, spune colonelul în rezervă, Alexandru Ţînţarcu . Echipajul care corduce şi manevrează tancul şi încărcătura de pe el trebuie să lucreze mult timp împreună, e nevoie
