Horia Ghibuţiu: „În virtutea unei tradiţii lansate într-un neuitat decembrie, ne-am culcat cu o temă pe agenda publică şi ne-am trezit cu alta”.
La începutul zilei de ieri, atenţia românilor pătrunşi de captivanta viaţă politică a partidelor era îndreptată spre Consiliul Naţional al PSD. A fost suficientă o şedinţă ad-hoc a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării pentru ca Traian Băsescu să mute, a câta oară?, ceşcuţa de cafea cu caimac de pe măsuţa lui Mircea Geoană - o altă victorie în plan politic, pentru simplul motiv că şeful Senatului s-a văzut nevoit să răspundă la întrebări privind decizia preşedintelui, în timp ce şeful statului n-a avut niciun motiv să comenteze „mişculaţiile”, vorba lui Ion Iliescu, dintr-un partid oarecare.
Şi ce frumos începuse ziua pentru PSD, într-o ţară cu burta lipită de şira spinării, căscând gura la micile şi magicele ecrane dornică să se sature cu politică în aşteptarea clarificării privind scumpirea şaormei şi a bulelor din apă! Ce prim-plan superb pe posturile de ştiri care sorb din ochi principalul partid de opoziţie cum iubeşte camera o vedetă TV!
Mircea Geoană venise cu tot soiul de dezvăluiri, din care spicuim cu nesaţ: nu e o ambiţie politicianistă, ci un destin să conducă acest partid şi să fie în prim-planul vieţii politice româneşti în vecii vecilor; a fost pe punctul de a demisiona din fruntea stângii, chestiune pe care o poate certifica Liviu Dragnea, cadru de nădejde al actualei conduceri; îşi cere scuze pentru „acea vizită neinspirată la ceas de noapte la domnul Vîntu”, aparent, referindu- se la colegii de partid pe care i-a dezamăgit, celorlalţi, până la cinci milioane, urmând să li se dea satisfacţie, probabil, la congres.
Venea şi vremea lui Adrian Năstase, care îşi enunţa, cu modestie, candidatura la „preşedenţie”, precizând că nu-l mână în luptă nici nostalgia faţ
