O critica severa a contributiei pe care societatea americana actuala si, implicit, jurnalismul o au în marginalizarea literaturii face Philip Roth în romanul sau Exit Ghost, despre care a scris admirabil cu doua saptamâni `n urma Felicia Antip în România literara. Critica priveste deopotriva situatia din alte tari, inclusiv din România. Poate, într-o masura mai mica, din Franta, unde umanioarele beneficiaza de respectul unei traditii înca viguroase. Reactiile hebdomadarelor culturale la aparitia romanului lui Roth în franceza la sfârsitul lui 2009 vorbesc, de altfel, de la sine: pasajul cu pricina abia daca a fost relevat. Mult mai atenti se aratasera, în schimb, comentatorii americani de la „New York Review of Books” `n 2007, când romanul a vazut lumina tiparului în SUA. Et pour cause!
Philip Roth spune, în definitiv, ce spusese mai demult Allain Bloom într-o carte aparuta si la noi despre Criza spiritului american. „A fost o vreme când oamenii inteligenti se foloseau de literatura ca sa gândeasca”. Aceasta vreme a trecut. Pâna si în regimurile comuniste rolul literaturii era considerat mai important, dovada ca scriitorii curajosi erau proscrisi. În America, astazi, proscrisa e literatura capabila sa influenteze viata oamenilor. Presa pacatuieste prin „simplificari ideologice” si prin „reductionism biografic”.
Mai ales acesta din urma (caruia i-am consacrat un editorial anul trecut) trebuie explicat. Romanul lui Roth are în centru confruntarea dintre generatia vârstnica a protagonistului, un septuagenar, alter-ego mai vechi al autorului, care iese acum din scena (el e fantoma), si generatia tânara, reprezentata de un jurnalist cu veleitati de biograf, care scormoneste în trecutul unui scriitor cândva celebru în cautarea unor seminte de scandal. De o parte a baricadei (fiindca e vorba, în definitiv, de un razboi civil), se afla aceia pentru care l
