Realitatea TV anunţa într-o ştire scurtă, reluată de pe „Medical manager“: Exodul medicilor costă statul român zeci de milioane de euro“. Se arăta acolo că „statul român cheltuieşte cu un student la Medicină 7.100 de lei pe an. Pentru un rezident, statul alocă anual 14.910 lei, la care se adaugă salariul pe care i-l plăteşte acestuia, cuprins între 1.200 şi 1.500 de lei. Iar dacă aceste sume se înmulţesc cu 1.800, adică numărul medicilor care au părăsit România în 2009, pierderile statului român ajung la câteva zeci de milioane de euro“. (...) Aparent un semnal care plictiseşte, tocmai prin modul în care se repetă în ultimul timp. De fapt este preambulul unei drame pentru sistemul medical românesc. Este voba de rezidenţi, dar şi de specialişti şi personalul mediu. Aceştia costă mult mai mult, iar investiţia statului român este mult mai substanţială decât o ştire lapidară precum cea anterioară. Zonele de succes, mult curtate din partea Vestului, sunt Medicina de urgenţă, Anesteziologia, dar şi Chirurgia, Pneumologia etc. Nimeni nu spune însă cine emigrează? În general, sunt specialiştii şi rezidenţii cei mai buni. De ce? Pentru că ei sunt singurii care pot rezista competiţiei dure de acolo. O altă modă sunt aplicaţiile pentru granturi. După ce le câştigă, mulţi medici români rămân în serviciile acelea şi lucrează în continuare. Costurile oare se diminuează astfel?

Ce se mai vehiculează în presă este la fel de sumbru. Gărzile nu vor mai fi plătite, numărul de ore lucrate se diminuează la un minimum aprobat de lege, orele suplimentare nu se mai plătesc pentru asistenţi şi medici, nu se mai acordă sporurile de doctorat, se reduc sporurile din serviciile unde există risc de îmbolnăvire pentru personalul medical etc. Mult mai puţin se vorbeşte de asistenţii fără număr care au plecat şi preferă să lucreze în cămine de bătrâni, ca dădace la copii sau vârstnic