Celor care au crezut, dintotdeauna, cu naivitate sau cu o inversunare demna de o cauza mult mai buna, ca Arta e un drog li se poate spune acum ca, da (un "Da" usor scremut, insa exuberant, asa ca dupa o pastila de Ecstasy)…

Arta (sau arta, sau "Arta") este chiar Drogul (drogul, "Drogul"), acel drog care iti poate intoarce stomacul pe dos (ei, bine, unele bucatele de voma chiar sunt dulci!), dupa cum poate aduce cu sine inspiratia la fel de usor ca o liniuta de CK (Cocaina & Ketamina) imprumutata de la dealerul bataus (si, la propriu, diareic, cacacios) caruia, in loc sa o futi, doar i-ai pictat gagica cracita in patru labe, cu toate orificiile la vedere, dar pe care, ca sa-l linistesti, i-ai daruit caseta video intitulata "Omagiu Domnului Prezervativ", in care faci sex cu iubita ta, incalzind-o temeinic, timp de 22 de minute si 46 de secunde, prin performarea unei cunilinctii care altora li s-ar parea, in fond, eroic-plictisitoare, insa unora profund educativa, stimulatoare - iar toate astea, ascultati cu atentie, vi le spune, in "Ten Storey Love Song", prin intermediul romancierului Richard Millward (un Salinger de Middlesborough, ala cu "Apples"), insusi Bobby Artistul, cel care tocmai a incasat 12.000 de lire sterline din vanzarea panzelor sale, intre care una cu niste sosete vargate, iar alta cu iubita lui, Georgie (devoratoarea de bombonele ieftine, din intamplare si vanzatoare la raionul de dulciuri al unui supermarket londonez, excitanta femeie-copil cu dintii cariati), pisandu-se ciucita pe buda, intr-o atitudine nu neaparat provocatoare, cat, voit, anti-establishment, chiar daca, dupa unii, pare doar o imitatie ieftina, juvenila chiar, a post-expresionistilor americani, iar, dupa altii, o combinatie libera de inspiratie magnifica si sani, ceea ce, de altfel, in nici una dintre ipostazele hermeneutice, nu ar trebui sa supere pe nimeni,