Liana Tugearu: Draga Cora, pentru ca tu ai creat posibilitatea acestei reîntâlniri, peste timp si peste mari si tari, în Israel, sa stam de vorba, încercând sa rememoram parcursul vietii tale profesionale. {i sa o luam cu începutul. Unde te-ai format ca balerina si care sunt cele mai importante amintiri din acea perioada?
Cora Benador: În 1943 am început sa iau lectii de balet cu Mila Lindenberg, apoi cu Anton Romanovski. În paralel, am luat si lectii de dans expresionit, cu minunatul dansator Trixy Checais, care în recitalurile sale îsi facea singur coregrafia, scenografia si costumele. Apoi, în 1948, am intrat la {coala de Coregrafie din Bucuresti, unde l-am avut ca profesor pe Oleg Danovski, iar în 1949 am intrat în corpul de balet al Operei Române din Bucuresti, unde i-am avut iarasi maestri pe Oleg Danovski, Anton Romanovski si Trixy Checais.
În 1949, în urma sosirii la Bucuresti a unor consilieri sovietici de balet, am fost trimisa la studii de perfectionare la {coala de Coregrafie din Leningrad, pentru cinci ani. Acolo am avut fericirea de avea profesori foarte buni. Ei mi-au dat mult sa dansez în spectacolele de balet ale {colii si sa fac practica dansând si în unele spectacole ale Teatrului Kirov. Ca profesoara de dans clasic am avut-o pe Natalia Kamkova, eminenta profesoara care, dezvolta personalitatea artistica a fiecareia dintre noi, iar în ultima clasa pe Alla {elest, de la ea am învatat multe despre dansul scenic.
În 1955 am terminat scoala, dansând la spectacolul de absolventa – pe scena Teatrului Kirov – un fragment din baletul Laurencia, dupa piesa lui Lope de Vega, în coregrafia lui Vahtang Ciabukiani. Dupa mai multi ani, am dansat si la Bucuresti acest Pas de deux, cu Ioan Tugearu, în cadrul unor reacitaluri ale Operei Române din Bucuresti.
Dupa absolvire, m-am întors acasa, în România, am dat concurs la Opera din Buc
