Îmi este vie in memorie nasterea României literare, ca urmasa a „Gazetei literare“. Era momentul în care interesul meu pentru viata literara se intensifica. Faceam atunci primii pasi în ceea ce avea sa se numeasca mai târziu poetica matematica. Simteam nevoia de a interactiona cu lumea literara, iar revista în discutie m-a primit cu drag, chiar daca uneori cu un ochi critic pentru care îi sunt recunoscator. Dar, dincolo de aceasta, în R.l. am putut gasi o proportie importanta de texte care nu ma plictiseau, lucru greu de realizat într-o vreme în care o dictatura nemiloasa acapara, prin limba ei de lemn, o buna parte din revista. Mai mult, chiar în acele conditii, R.l. a reusit sa devina un protagonist al scenei culturale de calitate, al rezistentei prin cultura. Acestei reviste îi datoram, în buna masura, transformarea literaturii într-un eveniment cultural major, care focaliza interesul mai tuturor intelectualilor din România. Multi dintre colegii mei matematicieni sau informaticieni urmaresc regulat R.l.
Sa venim la prezent. Parcurgerea integrala si lectura selectiva a fiecarui numar din R.l. au devenit pentru mine, de multa vreme, un adevarat ritual. Un test al nevoii mele de R.l. este modul în care-i simt lipsa atunci când sunt plecat din tara, cum mi s-a întâmplat mereu chiar în acest an. La revenire, ma reped sa-mi procur numerele respective.
Care este secretul acestui interes? Simplu ca buna ziua: valoarea autorilor de rubrici permanente. Alegerea lor a fost de cele mai multe ori fericita. Numai rareori se întâmpla ca ei sa esueze. Mediocritatea nu lipseste, dar este mai degraba prezenta în texte ale unor autori ocazionali decât în acelea ale autorilor permanenti. Mai exista în R.l. autori cu un statut intermediar: cei care apar frecvent, sistematic aproape, fara însa a fi prezenti în fiecare numar. Destui dintre ei sunt de calitate superio
