De cand a aparut e-book-ul, cartii traditionale de hartie, carton, tus si clei i se tot canta prohodul. Citeam deunazi articolul unui jurnalist roman care, aflat recent pe o plaja din marile calde, zarea, printre palmieri si umbrelute, oameni citind doar carti in format electronic. Rima elegiei sale nu era "ou sont les livres d'antan?", cum ne-am fi asteptat de la o persoana citita, din generatia de mijloc, ci convingerea trista, dar de bon-ton, ca asta e, vrem, nu vrem, viitorul lecturii.
Corolarul, lucid formulat, vestea nu doar disparitia cartii obisnuite, ci si a meseriilor traditional legate de aceasta: grafica de carte, corectura (desi, si pentru una si pentru cealalta, lucrurile cred ca ar merita nuante si discutii mai atente). Desigur, imaginea plajei cu cybercititori, surprinsa in timpul sarbatorilor de iarna, constituie un semnal. Parerea mea, insa, e ca acesta e palid, ca vorbeste doar despre un trend chic si ca viitorul pe care il anunta e foarte indepartat. Nu ma pot face ca nu bag de seama cine sunt, de fapt, musteriii plajelor tropicale din preajma Craciunului si ca nu realizez cat de exponentiali, pentru marele public cititor, pot fi acestia.
Si pentru ca a venit vorba despre trenduri chic in materie de carte, iata unul cu adevarat extravagant, dar care isi gaseste din ce in ce mai multi adepti. Si care este mult mai apropiat de buna si stravechea carte cu file de hartie. Este vorba despre volumele de tip "collectors".
In general, un collector este un obiect de consum curent care, din ratiuni tinand de moda, de cult urban, de tendinte, de nevoia de consum ostentativ (sau chiar din superstitie ori fanatism), devine un obiect de colectie sau de adoratie, un obiect-cult. Posesorul lui traieste cu sentimentul ca apartine unei elite. Orice obiect de consum poate deveni un collector, in sensul ca discursul de marketing care i