Axata pe problemele reorganizarii partidelor, mass-media din Romania a acordat relativ putina atentie vizitei presedintelui Basescu in Republica Moldova.
Evenimentul ar fi trebuit discutat pe larg, pentru ca este cel mai important pas facut spre strangerea relatiilor intre cele doua state romane. Basarabia, rapita de Imperiul tarist acum doua sute de ani, a ramas mereu o tinta pentru aspirantii la unirea tuturor romanilor. Paranteza fericita de dupa Primul Razboi Mondial, cand teritoriul dintre Prut si Nistru s-a realipit la patria-mama, a fost brutal inchisa de Imperiul Sovietic, ce aspira la controlul gurilor Dunarii si, consecutiv, al Stramtorilor Marii Negre. Cei aproape doua sute de ani de dominatie ruseasca, concretizati intr-un proces continuu de deznationalizare a autohtonilor si de colonizare cu supusi din alte zone ale Imperiului, nu au reusit, totusi, sa stinga nostalgia basarabenilor dupa tara de suflet din care simteau ca fac parte. Prabusirea URSS-ului a dat posibilitatea redescoperirii libertatii de catre nationalitatile captive. Anul 1990, cand Imperiul s-a destramat, ar fi putut reprezenta momentul unei noi reunificari romanesti, daca mostenitorii bucuresteni ai comunismului nu s-ar fi grabit sa arate ca legaturile cu Moscova sunt mai importante pentru ei decat cele cu Chisinaul. O Republica Moldoveneasca, ciuntita de frontierele staliniste arbitrare, a fost obligata sa se descurce singura, dependenta economic de vecinii sai rasariteni, cu sprijinul mai mult declarativ al Romaniei, ea insasi aspirand ezitant la integrarea in NATO si UE. "Podurile de flori" s-au dovedit insuficiente pentru trezirea unei "tari" extrem de sarace, cu o minoritate rusofona puternica si insolenta din pozitia fostilor stapani. Conflictul transnistrean (intretinut de prezenta Armatei a XIV-a, pe care Rusia refuza sa o retraga in ciuda angajamentelor), "parghia en
