- Extern - nr. 476 / 6 Februarie, 2010 MARI EMOTII Cu cateva zile in urma, am sarbatorit ziua Unirii si mi-am amintit de cea mai emotionanta sarbatorire a acestei zile. La 24 Ianuarie 1959 era centenarul Unirii. Atunci, tara noastra era dominata de marea "prietena", URSS. Dupa 23 august 1944, treptat, ni s-au interzis manifestarile patriotice. Dragostea pentru tara noastra era considerata nationalism sovin. Erau cu desavarsire interzise cantecele patriotice: "Tricolorul", "Pe-al nostru steag", "Desteapta-te, romane!", "Hora Unirii", "Imnul Eroilor", "Ardealul" si multe altele, sa nu mai zicem de acele cantece despre rege, sau cele ale legionarilor, caci acestea insemnau inchisoarea pe viata sau chiar moartea. Era vremea cand URSS era "mai presus" in toate. Mi-amintesc ca se ajungea, de multe ori, la aberatii. Cadrele didactice trebuia sa faca "actualizarea" la lectii cu orice prilej, chiar fortand nota. Daca, spre exemplu, se vorbea despre morcov, si le aratai elevilor un desen, trebuia neaparat sa adaugi: "Sa stiti, copii, ca in URSS morcovii sunt cei mai mari din lume." Circula o gluma din gura in gura: "In URSS, totul este mai mare, si piticii sunt cei mai mari din lume". "Tatuca" Stalin pusese mare stapanire pe tara noastra. O dorea integrata tarii lui, cam asa cum s-au petrecut evenimentele cu Basarabia si nordul Bucovinei. Stalin murise de cativa ani, dar stransoarea comunismului inca o simteam la fel de dureros. In aceasta zi de 24 Ianuarie a anului 1959, eram la Cluj, si stateam in casa cu copilul meu, nou-nascut. Locuiam langa aeroportul Someseni, sotul fiind pilot. Am simtit ca pe afara este un fel de forfota si, dupa fetele si gesticulatiile oamenilor, simteam ca se petrece ceva neobisnuit, dar nu am putut sa deslusesc ce-i. Traiam un sentiment straniu, ca atunci cand simti ca umbla cineva strain prin casa si nu-l poti vedea prin intunericul noptii. Av