După ce, în urma crizei, clienţii au început să amâne plăţile, lampagiul Marin Manea a impus o nouă regulă în vânzări: “banu`jos şi-ţi dau lampa”.
Maistru militar radio-telegrafist de profesie, Marin Manea (50 ani) este un personaj original. Şi-a găsit vocaţia pe uscat, în urmă cu vreo 25 ani, pe vremea când făcea bişniţă la sârbi. Ca-n poveştile orientale cu Aladin, pentru el lămpile s-au dovedit a fi fermecate. Mai întâi, le-a vândut peste graniţă, iar când a venit războiul, s-a reorientat. Pentru început pe piaţa din Severin, apoi în toată ţara.
“Ideea mi-a venit când duceam lămpi în cantităţi destul de mari, în Yugoslavia, la Negotin şi am văzut că se vând. Când n-au mai mers, pentru că albanezii n-au putut să mai vină, a trebuit să scap de ele prin România”, ne povesteşte bărbatul.
De câţiva ani, afacerea lui merge ca pe roate în Ţara Românească şi Moldova, unde localnicii obişnuiesc să dea de pomană celor morţi, lămpi cu gaz. De ce?! Tot nea` Manea ne spune: «Afacerile se fac din orice, iniţiativă să fie. Unii, într-adevăr, trăiesc fără curent electric şi au nevoie de lumină de la lămpile mele, alţii le cumpără pentru fiţe să le aprindă în cabane sau pensiuni. Dar întotdeauna, când moare omul, se dă de pomană o astfel de lampă, ca să aibă lumină pe lumea cealaltă. Comenzi sunt destule, nu duc lipsă de ele”, spune negustorul.
Criza l-a făcut să ceară banii pe loc
Ca să fie sigur că nu duce lipsă de materiale, pentru că «stocurile ceauşiste s-au terminat», omul şi-a făcut din timp provizii. După revoluţie, şi-a cumpărat cele mai importante componente ale unei lămpi. «Mai am vreo 80.000 de maşini (piese). Ele mi-asigură traiul pentru zece ani de-acum încolo», crede lampagiul Marin Manea.
Şi pentru că suntem în plină criză economică, iar clienţii «uită» să-i mai achite banii pe lămpile vândute, negustorul a schimbat regulile
