Sute de persoane din comuna doljeană Apele Vii urmează să dea socoteală în faţa poliţiei şi a organelor silvice pentru tăierea ilegală a unei păduri de zeci de hectare. Defrişarea ilegală s-a făcut în doar o zi şi o noapte, fiind întreruptă abia după ce poliţia şi jandarmeria au intervenit la faţa locului.

Povestea pădurii de plop Balta Belia din Apele Vii este încurcată de vreo două decenii şi nimeni nu s-a chinuit să o descâlcească până acum. În baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, comisia locală le-a reconstituit ţăranilor din Apele Vii dreptul de proprietate asupra pădurilor. Suprafeţele fiind însă mici, autorităţile locale nu s-au mai obosit să-i stabilească fiecărui cetăţean suprafaţa de pădure care-i aparţine, ci au recurs la o invenţie proprie: au împărţit proprietarii în nişte „grupări“ de câte zece persoane şi au pus în posesie fiecare „grupare“, lăsându-i apoi pe deţinătorii de pădure din aceste forme de organizare să-şi împartă singuri pădurea între ei.

Problemele n-au întârziat să apară. Pe de o parte, proprietarii de pădure nu se puteau păzi de hoţi. Oamenii au solicitat în nenumărate rânduri luarea în pază de către ocolul silvic a suprafeţei de pădure, însă silvicultorii n-au putut face asta dintr-un motiv pur tehnic: ca să încheie contractele, trebuia să cunoască efectiv suprafaţa de pădure a fiecărei persoane, or, sătenii aveau pădurile împărţite pe grupări. Din cauza asta, pădurea a rămas nepăzită, iar hoţii furau din ea ca din... codru.

A doua mare problemă era că existau probleme şi în interiorul grupărilor. Încercând să aplaneze din faşă astfel de conflicte, unii ajunseseră să-şi împartă între ei proprietatea copac cu copac. Alţii au lăsat pădurea aşa, la comun, iar problemele nu au întârziat să apară. Din cele zece persoane ale unei grupări se găsea însă unul mai cu moţ, care să ia mai multe crengi uscate ori să taie