Intr-o lume in care incalcarea normelor morale nu mai impresioneaza pe nimeni, iar familiile se reunesc din ce in ce mai rar, ar trebui sau nu introdusa obligativitatea prin lege de a avea grija de parintii nostri, ajunsi la capat de drum?
Este adevarat ca acest subiect a fost lansat saptamana aceasta in dezbatere publica in Marea Britanie, unde baroneasa Ruth Deech a propus introducerea obligativitatii copiilor de a contribui financiar sau de a avea grija personal de parinti, dar problema ramane la fel de actuala in orice colt al lumii.
Asa cum parintii nostri ne-au crescut si ne-au sprijinit in primii ani ai vietii, dar si mai tarziu, asa ar trebui sa procedam si noi, la randul nostru, in momentul in care ei ajung neputinciosi. Dar cum ne poate o lege obliga sa facem acest lucru? Si, mai ales, este mai bine pentru ei?, se intreaba jurnalistii de la Daily Mail care prezinta doua opinii foarte bine argumentate, una pro alta contra, pe aceasta tema.
A avea grija de un batran e foarte dificil. Dar nu e la fel si in cazul unui bebelus?
"Am avut grija de mama mea timp de 10 ani, pana in 2006 cand a murit, si ma bucur mult ca am facut-o", spune jurnalista Michele Hanson, care povesteste cu cata dragoste si intelegere a crescut-o mama ei pe ea, dar si pe fiica ei, Amy.
Dupa ce a murit tatal ei, Michele si-a luat mama acasa la ea. "Ramasese singura, bolnava, speriata. Mi s-a parut foarte normal, nu am facut-o din obligatie. Din fericire pentru mine, si-a pastrat independenta in miscari si in gandire pana aproape de final", mai spune Michele Hanson, dezvaluind insa ca, si in aceste conditii, i-a fost destul de greu.
Nu este usor, adult fiind, sa mai traiesti alaturi de parinti. "Era super-protectoare, autoritara, ma coplesea cu grija ei. Pana in ultima zi a vietii m-a considerat un copil", recunoaste acea
