- Cultural - nr. 476 / 6 Februarie, 2010 Niciodata un destin nu va fi unul maret, daca "purtatorul" lui ezita si o singura data. Ci un destin va fi cu adevarat maret si "purtatorul" lui liber, doar marturisind adevarul. Mai mult, in infruntarea noastra cu destinul, cum ar zice Octavian Paler, marturisirea adevarului ne ajuta sa gasim mijlocul de a ne transforma ranile in lumina. Altfel mult prea repede ajungem: "la limita dincolo de care nu ne mai asteapta nicio surpriza in afara mortii, iar in cele din urma ne obisnuim si cu ea; iar din clipa in care a ajuns aici, omul nu-si mai poate folosi libertatea castigata prin suferinta decat pentru a muri"(…) In cele ce urmeaza, dar, vom incerca, speram sa si reusim, sa va apropiem de suflet si interes mesajul cartii Inaltpreasfintiei Sale, pornind de la spusele lui Steinhardt: "Dumnezeu in care (poate) spui ca nu crezi, crede El in tine", care spuse, coroborate cu cele ale autorului: "Dumnezeu patrunde la esenta nu se opreste la aparente", atat cat mai este cu putinta, vor sa opreasca fatalitatea istorica care este secularizarea. Si, ca orice lucru serios, si acest demers cauta solutii mai intai in interior, in interiorul sistemului, daca vreti; pentru a opri si aici o meteahna care risca sa frizeze fatalitatea si anume: "ravna de a cauta tot mai mult darul si tot mai putin harul". Asadar, de la un capat la altul, cartea face casa buna cu frumosul, cu adevarul, cu dreptatea, cu binele, cu sinceritatea si este, de ce nu, prilejul tot mai rarisim ca noi sa ne de-mascam (spun asta, pentru ca sunt intre noi oameni care toata viata poarta masca, niciodata nu sunt ceea ce vor sa para). Si sa credem ca: "vine Tatal Cel ceresc si cauta rod in viata noastra si nu gaseste"; si nu mai gaseste nici ceea ce odinioara parea atat de firesc, adica, capacitatea, exercitiul empatiei, "bucuria pentru binele celuilalt". Normalitatea pentru c