La nivel mondial există aproximativ 50 de micronaţiuni, răspândite pe toate colţurile planetei. Deşi nu sunt recunoscute de guvernele marilor puteri, iar numărul locuitorilor este ridicol de mic, aceste ţărişoare să încăpăţânează să existe, informează cotidianul italian La Repubblica.
Pe de o parte, există acele state care se definesc „lumea a cincea“, o referire polemică la împărţirea între primul, al doilea şi al treilea sistem economic, şi cele care apar din joacă. Unele se află în mijlocul mării, ca nişte atoli „de protest“, altele sunt „captive“ între graniţele altor state, ca nişte enclave culturale excentrice. La nivel mondial, există 50 de micronaţiuni. Unele dintre ele nu mai există, altele au existat doar în fantezia câtorva entuziaşti - cum se definesc membrii comunităţii. Toate au însă ca punct de referinţă Utopia, micronaţiunea pe care Thomas Morus a imortalizat-o în cea mai cunoscută carte a lui şi care de atunci a devenit sinonim a nonlocului, ou-topos, insula fericire, unde este posibilă, poate, crearea unei societăţi perfecte.
O ţară altfel
Site-ul Weirdworm.com a trecut în revistă cele mai cunoscute şi importante micronaţiuni, care nu trebuie însă confundate cu microstatele San Marino, Principatul Monaco sau Insulele Fiji. Este vorba de entităţi create de o persoană sau de un grup, care pretind să fie recunoscute drept naţiuni sau state independente. Deşi nu sunt recunoscute de guverne sau de marile organizaţii internaţionale, deseori au un destin surprinzător pentru că întruchipează un vis pe care nici un organism nu îl poate îndeplini: se gestionează autonom şi în linişte, fără legi impuse de undeva de sus. Termenul a apărut în anii ‘70, într-o epocă în care idealismul era luat destul de în serios. În acea perioadă au luat naştere numeroase entităţi, în general micuţe şi efemere, uneori destinate să dureze,
