Pentru o secundă, ochii se dezmorţesc, mintea tresare în faţa unui breaking news dat de o agenţie de ştiri: Darius Vâlcov, primarul Slatinei, reţinut de DNA. Pentru o dimineaţă de sâmbătă, e pleaşcă curată (ca să-l cităm Paleologu) pentru traficul oricărui site de ştiri. Mai dai la o parte codurile galbene, portocalii şi plantele etnobotanice şi laşi puţin sânge să curgă pe flux.
După numai câteva secunde, te opreşti din butonat şi căutat background. Pentru că îi auzi vocea “reţinutului”: “Sunt la sediul PD-L, e o intoxicare, nicio DNA, nicio poveste.” Hold it!, vorba lui Fred Flintstone şi din nou, te freci la ochi: Păi ce făcură ăştia de la agenţie, nu-l sunară pe împricinat? Poate nu a răspuns omul, că doar fiind reţinut nu era să stea cu degetele pe telefon, ci legate între ele într-o pereche de cătuşe. Dar nu o suni pe soţie, adică pe Lavinia Şandru? Te arunci în orb pe mâna surselor (câte să fi fost, jumătate de, una, una şi jumătate?)? Nu suni înainte la DNA? Nu. Pentru că trebuie să fii primul. Şi atunci dai o chiftea.
Dar spectacolul, altfel onorabilei agenţii, nu se opreşte aici. Pentru că în loc să dai o erată naibii, deschizi site-ul în ora următoare cu dezminţiri. La sursele tale juridice. O suni abia acum pe Lavinia. Sau de-abia acum răspunde. A vorbit şi ea cu soţul, e bine mersi. După care îţi răspunde şi DNA-ul. Un nou text, iar povestea anti-ştirii se rostogoleşte mai departe, precum un bulgăre din zăpada proaspăt căzută pe mintea unora dintre noi.
Sursele mai greşesc uneoeri. Şi fiecare dintre noi a mai făcut câte-o prostie. Dar să perseverezi în ea, să faci festival din ea…. e altceva. Şi-n plus, iarăşi constatăm că “pe surse” se poate publica orice. Dar asta e o discuţie aparte, ce merită purtată.
Pentru o secundă, ochii se dezmorţesc, mintea tresare în faţa unui breaking news dat de o agenţie de ştiri: Darius Vâlcov, pri
