Produsul intern brut a fost vedeta ultimilor doi ani, fie ca a scazut semnificativ, in timpul crizei, fie ca a dat semnalul iesirii din recesiune, prin inregistrarea unor cresteri ale acestui indice. Insa, luand in considerare rata mare a somajului si problemele din unele domenii deosebit de importante, precum cel imobiliar, mai este relevant PIB-ul ca masura a prosperitatii?

De cand a devenit principalul indicator economic, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, multi economisti si politicieni au criticat dependenta de produsul intern brut si au propus indici alternativi.

De exemplu, exista Indicele Dezvoltarii Umane (IDU), folosit de Programul pentru Dezvoltare al Organizatiei Natiunilor Unite, care da la fel de multa importanta si sperantei de viata si alfabetizarii, precum si standardului de viata.

De asemenea, exista Indicele Progresului Real, ce incorporeaza mai multe aspecte, cum ar fi ajutorul social, egalitatea veniturilor, poluarea si accesul la servicii medicale.

Anul trecut, unul dintre cei mai importanti politicieni in acest moment, presedintele francez Nicolas Sarkozy, a cerut celor mai cunoscuti economisti, printre care laureatii Premiului Nobel Joseph Stiglitz si Amartya Sen, sa gaseasca alternative pentru ceea ce a numit "fetisul PIB".

Ce exclude produsul intern brut?

In mare, PIB-ul masoara activitatea si cresterea economica, reflectand puterea de cumparare, valoarea de piata a bunurilor si serviciilor produse intr-o anumita tara. Pare rezonabil, pana ne gandim la ce nu include: progresul in domeniul sanatatii si in cel al educatiei, conditia infrastructurii, eficienta utilizarii combustibilului, dezvoltarea comunitatii sau timpul liber.

"Este un calcul ingust al fluxului de bani", a explicat presedintele Ethical Markets Media, Hazel Henderson, care a ajutat la