Institutul Cultural Roman
Vesnicie in stejar si bronz
Mai intai iti apar in fata niste forme esentializate si generoase, care par ca inchid in ele ceva din vesnicia lui Blaga, nascuta la sat! O vesnicie ademenita in bronz si in lemn, coborata in sculpturi daltuite indelung si migalos... "Apostolii", "Scuturile", "Pomelnicele", "Arcele". Arta lui Aurel Contras se compune din aparitii si mangaioase, si impunatoare, pe care maestrul le-a strans intr-o expozitie de anvergura, la Institutul Cultural Roman din Bucuresti, expozitie cu care vine sa isi onoreze publicul bucurestean si sa-si sarbatoreasca cei 70 de ani impliniti nu demult. Iar cu aceasta expozitie ce va ramane deschisa pana pe 15 februarie 2010, artistul nu s-a marginit la o simpla retrospectiva, ci a lucrat doi ani, cioplind la stejari ori turnand bronzuri, cu ardoare si tenacitate.
Premiat si apreciat in strainatate si in tara (a obtinut, intre altele, medalia de argint in 1988, la Bienala internationala de la Ravenna, si in 2008, premiul I la Brancusiana de la Targu-Jiu), Aurel Contras este cunoscut si printr-o seama de monumente, pe care le-a cladit si le-a risipit cu generozitate prin Romania si prin lume. Sunt toate monumente ale neamului nostru: Vasile Goldis, pe Campia Libertatii, la Blaj, Gheorghe Sincai (la Zalau), Simion Barnutiu (la Simleul Silvaniei), iar in Canada, in Ontario, a turnat bustul lui Eminescu - "pentru romanii care-si doresc glia si nu pot fi aici", spune artistul. Lui Eminescu, artistul i-a facut si un bust "in oglinda", la Nasaud, al Veronicai Micle. "La Nasaud" - povesteste sculptorul, "am fost extrem de impresionat cand, la dezvelirea bustului si sfintirea lui, ca asa se face in Ardeal, atunci cand realizezi o lucrare, nasaudenii strigau: "In sfarsit, Veronica noastra a venit acasa!". Si sa stiti ca si toate monumentele mele le-am gandit la fel: sa inf
