Înfiinţat în anul 1906, actualul Muzeu al Ţăranului Român "a crescut odată cu ţara", aşa cum povesteşte Vintilă Mihăilescu, directorul general al instituţiei. Sursa: Muzeul Ţăranului Român
La finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, frumoasa clădire în stil neoromânesc a evitat la limită să devină cazarmă a Armatei Roşii. Norocul său a fost însă de scurtă durată.
Colecţiile de artă tradiţională au fost scoase din Muzeul de la Şosea şi s-au răspândit prin diferite instituţii: sediul său avea să găzduiască, timp de mai multe decenii, muzee de propagandă comunistă. Contextul istoric s-a schimbat iarăşi după revoluţie. Ieri, muzeul a sărbătorit douăzeci de ani de la reînfiinţare.
Evz.ro: Ce s-a întâmplat cu muzeul în perioada comunistă?
Vintilă Mihăilescu: Toate transformările acestei instituţii au urmat transformările din societate. După Al Doilea Război, a devenit Muzeul Stalin-Lenin, pentru că asta era puterea atunci, pe urmă a devenit Muzeul Partidului Comunist, pentru ca în anii '80 să devină practic muzeul lui Ceauşescu. A crescut odată cu ţara. Iar aici era spaţiul simbolic central în care partidul se arăta lumii, în care aveau loc consacrările pionierilor.
Scopul muzeului: salvarea spiritualităţii ţărăneşti
Cum aţi defini identitatea de acum a muzeului?
Aici sunt două lucruri. Pentru că sunt şi doi paşi în evoluţia muzeului. Premisa este că un muzeu bun este un muzeu viu. De-a lungul existenţei lui, Muzeul Ţăranului a fost şi este un muzeu viu. Primul pas, cel mai important, fondator, a fost cu echipa Horia Bernea, el a fost mentorul, dar muzeul n-ar fi ieşit aşa cum este fără câţiva oameni din jurul lui, în primul rând Irina Nicolau, dar şi alţii.
Ce au făcut? Pentru că muzee etnografice există în multe oraşe din ţară, există şi în Bucureşti, ce are acest muzeu deosebit? A
