Mihai Nichiteanu a surprins peste un milion de imagini şi este cel mai vechi fotograf din Botoşani. Lucrează încă în atelierul lui din centru.
La 72 de ani, Mihai Nichiteanu nu se poate despărţi de pasiunea sa de-o viaţă, fotografia. Şi-a însuşit meseria de pe vremea când pozele erau o raritate. „Pe vremea aceea era un renumit fotograf în oraş, un anume Alexevici. El m-a învăţat să fac primele poze şi din acel moment mi-am dorit să ajung ca el. A fost foarte greu. Nu era curent electric şi nici aparatură nu se găsea. Mi-am cumpărat cu 1.800 de lei un aparat Moscova 5 pe film lat, de 8 milimetri“, îşi aduce aminte pensionarul.
Cel mai greu i-a fost când nu găsea pe piaţă dispozitive de mărit fotografia. „Aşa că mi-am făcut unul, eu singur. Am construit bucată cu bucată un aparat de mărit din scânduri, cu un dispozitiv de lentile din sticlă. Curent electric nu era pe vremea aceea şi, în loc de bec, am pus o lampă cu petrol. Aparatele erau deosebit de scumpe. Un salariu era 2.000 de lei, iar un aparat bun ajungea cam tot atât. Ca să vă faceţi o idee, o vacă se vindea la obor cu 4.000 de lei“, povesteşte fotrograful. Nu doar aparatura a fost nevoit să şi-o fabrice singur. Nu se găseau nici substanţele folosite pentru developarea filmelor şi prelucrarea pozelor. Fotografii au fost obligaţi să înveţe noţiuni de chimie pentru a produce substanţele necesare.
„Până prin 1960 nu se găseau la magazin de cumpărat soluţii de revelator sau fixator. Făceam comandă de substanţe pe la combinatele chimice şi pregăteam soluţiile singur, în laborator. Lucram cu metol, sulvit de sodiu, hidrochinon, carbonat de potasiu şi bromură de potasiu. Diluam aceste substanţe după reţetă specială, la o temperatură de 22 de grade Celsius. Nici un grad mai mult sau mai puţin. Nu te puteai juca să strici pelicula sau să nu-ţi iasă pozele bine. Se lucrau doar poze alb-negru“
