Interludiu sceptic. Un poem

Dar dacă tot ceea ce scriu eu aici nu este decît speculaţie pură, produsă de o minte alambicată de intelectual în călduri? Dacă, de fapt, dragostea androgină, iubirea ca fuziune perfectă nici nu există ? Poate că nu s-au născut decît femei care nu doresc altceva decît un partener cu care să-şi împartă singurătatea, cu care să-şi petreacă vremea mai plăcut, eventual să-şi rezolve problemele hormonale sau practice. Şi, de fapt, aşa este. Cele mai multe dintre femei chiar aşa sînt, chiar asta îşi doresc. Nici majoritatea bărbaţilor nu se distinge printr-o violentă propensiune spre elitismul amoros. Legiuni întregi de bărbaţi de la începutul lumii n-au dorit altceva, alături de ei, decît femei care să le poarte de grijă, să-i răsfeţe, să le conserve căldura sub pături. Idealul lor feminin era femeia infirmieră, femeia gospodină, eventual un substitut al propriei mame. Cînd întîlneau o „sinteză”, un compromis între cele trei formule dorite, credeau deja că mai mult de atît nici nu este posibil. Pot presupune că, în ciuda aparenţelor, în matriarhat se simţeau, de fapt, foarte bine. Problemele fizice nu se rezolvau întotdeauna acasă, pentru că soţia era o „rudă”, iar interdictul incestului este cel mai vechi din lume, după unii chiar actul inaugural care a marcat apariţia omului. Ca şi cum n-am fi fost cu toţii rude de sînge, din momentul în care Eva a fost ruptă din coasta noastră. Între timp, s-a descoperit că şi unele primate practică acest obicei chipurile specific nouă. Viaţa casnică s-a îndepărtat de sexualitate, aceasta fiind rezervată, mai degrabă, perpetuării speciei. „Cea mai veche meserie din lume” a putut să-şi facă glorioasă intrarea. Prostituata, curtezana, gheişa au fost adesea divinizate. „Amorul liber” a fost întors pe toate părţile, s-au creat veritabile filosofii în jurul său. Uitîndu-se un lucru foar