Iubitorii de artă ar putea în curând să viziteze din nou celebra peşteră Altamira din nordul Spaniei, locul unor mărturii covârşitoare ale începuturilor exprimării artistice manifestate de omul preistoric.
Mai mulţi specialişti de la Consiliul superior de cercetări ştiinţifice şi Institutul de patrimoniu istoric din Spania sunt de acord că peştera merită redeschisă după opt ani în care picturile şi desenele de pe pereţii ei au fost ferite de privirile vizitatorilor. Cu toate acestea, un raport întocmit de specialişti arată că aceste opere de artă s-au deteriorat în timp din cauza oamenilor şi că cea mai bună garanţie a conservării acestor bogăţii constă în păstrarea peşterii închise, departe de curiozitatea oamenilor.
Reprezentanţii Consiliului superior de cercetări ştiinţifice recomandă, pentru eventualitatea redeschiderii Altamirei, un control mai amănunţit din partea specialiştilor. "Vizitele induc procese de microcoroziune care afectează în mod direct dizolvând suporturile picturilor", se arată în raportul cercetătorilor, citat de publicaţia El Diario Montanés şi preluat de Rador.
Povestea Altamirei începe în preistorie, de fapt în epoca pietrei târzii, însă abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea ea a fost descoperită şi, la începutul secolului trecut, autentificată. În 1879, fiica unui arheolog amator spaniol a descoperit cu totul întâmplător o cale de intrare în Altamira. Marcelino Sanz de Sautuola a început imediat excavaţiile, împreună cu profesorul Juan Vilanova y Piera de la Universitatea din Madrid.
Iniţial, comunităţii ştiinţifice nu i-a venit să creadă că cele 25 de animale imortalizate pe tavanul peşterii, care i-a atras numele de "Capela sixtină a paleoliticului", şi imaginile, multe dintre ele misterioase, de pe pereţii ei sunt opere autentice ale omului preistoric.
De aceea, grot
