Publicistul şi scriitorul Ştefan Mitroi vă prezintă un alt fel de roman, în premieră. Alt fel, deoarece nu se înscrie pe linia cărţilor publicate de el până acum, "Recviem pentru Tănase" fiind un portret aproape crud al României de astăzi, cu toate tarele şi năravurile ei. Multe dintre personajele de top ale prezentului se vor regăsi cu bune şi mai ales cu rele în personajele cărţii lui Ştefan Mitroi. O carte veselă, şi tocmai de aceea foarte tristă...

Sfânta începuse deja să lucreze, săvârşind, la numai o săptămână de la ajungerea ei pe lumea cealaltă, două mici minuni, dovadă că n-avea încă mâna formată pentru minunea cea mare pe care o aştepta prefectul şi de care era sigur c-o să fie, ca şi precedentele, tot în legătură cu el.

Imediat după Anul Nou, Magiunescu l-a sunat pe Nelu Nae, mulţumindu-i pentru peşte şi cozonaci şi, cu voce ceva mai moale, pentru whisky. Nici prin minte nu-i trecuse să-l sune, pur şi simplu se pomenise sunându-l, iar faptul că-l sunase, acţionând împotriva propriei voinţe, i s-a părut, nu atât lui, cât celuilalt, un fel de minune.

Nelu Nae, deşi nu se gândise niciodată să-l invite pe prefect pe domeniul său, l-a invitat totuşi. Mai bine zis s-a pomenit invitându-l, iar faptul că fusese capabil de aşa ceva l-a luat prin surprindere, nu atât pe el cât pe Magiunescu, care a conchis fără nici o ezitare că are de-a face cu un miracol.

Mai departe n-a fost treaba înecatei. Magiunescu a făcut totul de unul singur, în sensul că aşa a vrut el. Dacă n-ar fi vrut, nu i-ar fi spus şoferului, într-o zi de vineri, pe la prânz, să pornească spre Turnu Măgurele, iar odată ajunşi aici, s-o ţină înainte până la Islaz. Numai pentru că aşa a vrut el, maşina n-a intrat în comuna unde celebrul Popa Şapcă ascultase cu gura căscată cum Heliade Rădulescu citise şi mai celebra proclamaţie a revoluţiei de la '48, c