În cazul maiorului Nidal Malik Hasan şi al masacrului de la Fort Hood, verdictul a fost dat. Mediile liberale au fost găsite vinovate de cele conservatoare pentru că au protejat Islamul, religia maiorului Hasan.
Liberalii au vrut să explice crima lui Hasan prin prisma problemelor psihice ale acestuia - şi s-o numească mai degrabă un act de nebunie, decât de terorism. Au lucrat peste program pentru a evita orice conexiune între credinţele sale islamiste şi acţiunile sale.
Să privim atentatul de la Ford Hood ca pe un act de terorism islamic este primul pas în a realiza cât de nechibzuită a fost abordarea războiului împotriva terorismului.
Stânga şi dreapta americană au reacţionat diferit la 11 septembrie. Conservatorii au susţinut războiul din Irak iar acum susţin o extindere a războiului din Afganistan. Liberalii au avertizat în ambele cazuri că uciderea teroriştilor este contraproductivă dacă pe parcurs creezi mai mulţi terorişti. Scopul jocului nu este să înlături toţi radicalii islamişti, ci mai degrabă să controlezi virusul radicalismului islamist.
Masacrul de la Fort Hood este un exemplu de terorism islamist răspândit în parte de războiul împotriva terorismului din Irak şi Afganistan. Cazul Hasan susţine paradigma liberală de război împotriva terorismului, nu pe cea conservatoare.
În centrul dezbaterii legate de Afganistan ar trebui să se afle întrebarea dacă teroriştii au nevoie de un refugiu de unde să ameninţe America. Dacă au nevoie, atunci fiecare acru de pământ din Afganistan (şi Pakistan, Somalia, Sudan etc.) trebuie eliberat de grupuri extremiste precum talibanii. Dacă nu - dacă teroriştii pot orchestra un 11 septembrie la fel de uşor din apartamente din Germania ca şi din taberele din Afganistan, poate că războiul fără sfârşit nu este o soluţie.
Cazul Hasan arată un lucru: teroriştii americani nu au nevoie de un adăpos
