La intrarea Romaniei in NATO, tot poporul s-a bucurat. Nu a mai existat un consens national de o asa amploare de la cuvintarea lui Ceausescu din ‘68. Politicieni si intelectuali, muncitori si tarani au aplaudat intrarea noastra in cea mai temuta organizatie militara internationala. A existat o singura persoana care a vrut sa protesteze si a fost arestata inca de la scara blocului.
In noul context ideologico-politic, Romania si-a propus sa fie o colonie exemplara. O astfel de unitate ideologica nu au visat nici Stalin si Hitler luati la un loc. Ce este NATO stie orice copil: este o organizatie militara creata dupa cel de-al II-lea razboi mondial ca oponent al blocului comunist. Dupa ce a disparut dusmanul, si dupa ce i-a fost vindut pina si hoitul, NATO a trebuit sa-si reinventeze rostul. In ultimii ani, din lipsa de dusmani si razboaie, NATO a devenit o banala institutie de tocat si facut bani pentru industria armamentului, extinzindu-si mult piata de desfacere. Tot ea a devenit cea mai puternica masina de propaganda a „celei mai bune dintre lumile posibile”.
In Romania, de exemplu, daca pui la indoiala o astfel de institutie, esti automat privit cu suspiciune daca nu chiar considerat periculos. Modul agresiv si pervers cu care NATO si-a pus amprenta pe creierul nostru distrugind orice idee de alternativa, diferenta etc. devine tot mai periculos. Nu mai exista viata in afara spatiului NATO, ca de pace ce sa mai zic. „Nu mai exista democratie in afara NATO”. Serios? Chiar ne-am timpit cu totul?
Oamenii mici au jucarii mici, oamenii mari au jucarii mari. Oamenilor de stat le place sa se joace cu tancuri, scuturi, rachete, hotare, explozii. Din doi in doi ani, iar vine cite un politruc de la Casa Alba sau NATO si ne mai vind gogosi cu scuturile. Unde-i dusmanul? Daca nu avem dusmani, ii inventam si chiar ii scolim, si-i invatam sa devi
