Vă propun un experiment: încercaţi să-l ascultaţi pe Geoană în timp ce faceţi curăţenie prin casă. Cînd ştergeţi energic praful de pe policioară, cînd daţi de nebun cu mătura sau aspiratorul printre elemenţii de la calorifer, cînd frecaţi cu Cif obertainerul, ca să-l scoateţi la lumină.

E cel mai greu test de anduranţă şi demogogie pentru un lider politic. Iată de ce: atunci cînd depui efort fizic (şmotruind, lustruind, consumînd energie, arzînd calorii), în diferite regiuni ale creierului circulaţia sîngelui e mai mare cu o treime faţă de normal (cînd zaci pe canapea, adică, şi beleşti ochii la televizor). Numărul celulelor nervoase tinere din hipocamp creşte, ca şi cantitatea de endorfină pe care le secretă acestea. Cu alte cuvinte, în ciuda junghiului care se instalează rapid în zona lombară, starea ta generală e caracterizată de confort şi bună dispoziţie.

I. Cele mai frecvente 99 de pete

Se pune întrebarea: e în stare candidatul Mircea Geoană să-ţi strice endorfina? Să te indispună cu ceva nou, esenţial, convingător? E capabil Geoană să te lase cu gura căscată şi cu mopul în aer, explicînd, de pildă, cum îi va pune la respect pe baronii care i s-au urcat în cap fără să se şteargă pe picioare (feştelindu-i, deci, aura violetă), pentru că aşa le-a permis el în aprilie 2005, după ce a cîştigat preşedinţia partidului?

Repetaţi apoi experimentul, în aceleaşi condiţii de curăţenie asiduă, încercînd să auziţi ce spune candidatul Adrian Năstase. Noul Adrian Năstase, vreau să zic. Seniorul, analistul, eminenţa de un cenuşiu sobru, intelectual, liderul conciliant, constructiv şi tare-n gură ca pasta de dinţi, ale cărui aroganţe tradiţionale s-au topit ca prin farmec, sub presiunea momentului. Poate ieşi din boticul său senzual, de divă din Dorobanţi, vreun cuvînt nou şi meşteşugit, o frază miraculoasă ca un polimer de la Unilever, care să şteargă