În Vişeu de Sus, Maramureş, există un cartier în care trăiesc şi în prezent în jur de 700 de ţipţeri - descendenţi ai nemţilor care au fost colonizaţi aici la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Aceştia formează cea mai compactă aşezare a nemţilor din România.

Numele cartierului de nemţi - Ţipţerai - din Vişeu de Sus vine de la regiunea Zips, aflat actualmente pe teritoriul Slovaciei, la care s-a adăugat cuvântul „reih", care în germană înseamnă „şir". „Cartierul ţipţerilor are o poveste interesantă, din mai multe puncte de vedere", explică Cristina Funer, o ţipţeroaică get-beget, care a ales să rămână în Maramureş în loc să ia calea Germaniei ori a Austriei după Revoluţie. Este profesoară de limba germană la Liceul Teoretic „Bogdan Vodă" din Vişeu, are 34 de ani, trei copii, iar în timpul liber, lucrează în cadrul Forumului Democrat German din Vişeu de Sus ca şi referent cultural şi coordonator al Ansamblului Edelweiss, precum şi al Grupului de Teatru al tinerilor ţipţeri.

Primii nemţi, aduşi în 1774

Conform documentelor de arhivă, primii colonişti nemţi au fost aduşi în zonă în anul 1774. Administraţia austriacă, confruntându-se cu problema forţei de muncă, a propus aducerea unor colonişti germani pentru rezolvarea problemei exploatării „ordonate" a lemnului şi cea a plutăritului. Aceştia au fost strămutaţi aici pentru a lucra în pădure din Chmelnica sau Zips, ce aparţinea pe atunci Austro-Ungariei, o mai mică parte din Bavaria - Germania, iar restul, din Gmunden, Austria. „Registrul de stare civilă păstrat în arhiva bisericii romano-catolice din oraşul Vişeu de Sus înregistrează primele naşteri de copii germani, în număr de cinci, în 1790. Cu certitudine putem afirma că între 1774 şi 1790 au apărut în Vişeu primele familii germane", arată Ion Ţelman, muzeograf. În acea vreme, accent se punea pe transportul sării şi pe exploatarea pădurii