Deszăpezirea a decurs nesperat de bine în Bucureşti. Serios vorbesc, spre deosebire de primele două ninsori zdravăne, de data aceasta arterele principale au fost circulabile încă de la prima oră a dimineţii. Dacă te mulţumeşti cu puţin, e ok, dai notă de trecere. Dacă nu, îţi juri în barbă că vei ieşi la vot la viitoarele alegeri, doar ca să scapi oraşul de şemcherul incompetent. Opţiunile de mai sus sunt valabile doar pentru şoferi, cu pietonii e altă poveste. Puţinele trotuare care au fost curăţate au fost repede ocupate de maşini. Acolo unde tarlaua de asfalt nu era în responsabilitatea clară a cuiva, firmă, instituţie ori om-persoană fizică, stratul ajungea şi la jumătate de metru, după cum a bătut vântul.
Dacă nu mă înşel, curăţarea lor intră în sarcina firmelor de salubrizare, dar probabil că angajaţii nu au putut să ajungă la timp la lucru, asta ca să nu-i suspectez că şi-au închiriat lopeţile cetăţenilor cu simţ civic, dar cu lipsuri de sezon. Oricum, şi dacă s-ar fi pus pe treabă, ce să facă cu zăpada, unde să o pună? O posibilitate era să o arunce pe stradă, că doar roţile maşinilor degajă căldură şi o topesc, după cum îmi împărtăşea din vasta-i înţelepciune un mare blogger. Iar plugurile ar fi trecut şi ar fi aruncat-o înapoi pe trotuar, angajaţii de la salubritate ar mai fi azvârlit-o o dată în stradă, după care iar veneau plugurile, tot aşa până când se încălzea afară şi nu mai aveau cu ce să joace ping pong.
Soluţia ţine de gândire strategică, adică ceea ce îi lipseşte dintotdeauna primarului de Bucureştiului, indiferent de numele lui. Cum ar fi dacă firmele care iau o grămadă de bani pentru deszăpezire să fie obligate să procedeze ca în filmarea de mai jos?
Ar fi scump, doamnă Bahmu, scump, nu-i aşa?
Deszăpezirea a decurs nesperat de bine în Bucureşti. Serios vorbesc, spre deosebire de primele două ninsori zdravăne, de