Dezbaterile online sunt de ani de zile subiect predilect pentru bloggeri, jurnalisti si comentatori. Nascuta dintr-o intelegere precara a liberei exprimari, critica vine sub orice forma, de la comentariul filosofic pana la injuratura de mama. Exista insa o selectie naturala a criticii bazata pe relevanta si pertinenta. E o lege care face ca o critica indreptatita sa iasa imediat in evidenta si sa-si faca efectul. In cazul selectiei amintite, un punct de prim interes il reprezinta competentele. In general problema competentelor se rezuma la replica : Da tu cine esti sa critici ? Esti cumva cantaret/actor/jurnalist/circar ? Parem sau nu ”imbecili” atunci cand criticam un domeniu care nu se confunda cu activitatea sau hobby-ul nostru ? Raspunsul este : Nu, daca facem parte din publicul respectivului produs. Sa-mi explic deci afirmatia. Daca eu, un neica nimeni cu rudimentare cunostinte de fizica, ma apuc sa scriu doua pagini despre cum Large Hadron Collider (LHC) va aduce sfarsitul lumii, orice om rational si-ar da seama ca sunt un idiot. Nu conteaza ca apelez la baze religioase, paranormale sau la simpla paranoia. Daca as fi inginer cu 2-3 lucrari premiate pe tema accelerarii particulelor si as spune ca un accident in functionarea LHC ar fi catastrofic, critica mea ar fi una relevanta. De ce ar fi stiinta atat de restrictiva ? Pentru ca in cazul descoperirilor stiintifice publicul apare mult mai tarziu, odata cu aplicarea lor in masa. In prima faza exista doar initiati (pregatiti si implicati) si o masa de gura-casca. Daca pe baza LHC se va face vreun vehicul personal de transport in hiperspatiu, voi fi primul care sa spuna ca nu-mi place designul. Dar ce scuza au publicitatea, literatura de consum, site-ul, programul de televiziune sau cotidianul tiparit ? Pai in cele mai multe cazuri niciuna. Nu trebuie sa fii jurnalist ca sa-ti dai seama ca un articol e prost . Ar