Cetăţean norvegian din 2000, Ovi nu se împacă cu frigul scandinav şi vine în România ori de câte ori i se face dor. Anul trecut a ajuns în finala Eurovision din Norvegia şi se consideră cel mai bun „ghid“ pentru românii care vor vizita Oslo în luna mai.
La 8 ani a urcat pentru prima dată pe o scenă şi de atunci a ştiut că vrea să facă muzică. În şcoală a fost un „dezastru“ la matematică, aşa că o carieră în domeniul ştiinţelor exacte era exclusă. „Aveam un ritual: cântam prin casă pe «We are the world» şi m-a influenţat mult şi faptul că tatăl meu avea o trupă“, povesteşte Ovi. Deşi tatăl nu a fost încântat că fiul său este pasionat de muzică, mama l-a susţinut şi l-a înscris la concursul „Florile dragostei“ de la Focşani. La 14 ani avea deja primul trofeu.
Bucureştiul a fost a doua casă pentru tânărul moldovean. A ajuns în Capitală după ce a absolvit şcoala. „Am cântat în fostul hotel Dorobanţi cu o trupă“, mărturiseşte muzicianul. Una dintre cele mai grozave experienţe trăite de Ovi a fost turneul de un an prin Japonia. „În 1994 am ajuns pe pământ nipon şi am fost fascinat de un public politicos, receptiv. Eu cântam la clape şi voce“, îşi aminteşte Ovi.
Pe tărâmul fiordurilor
Un an mai târziu semnează un contract în Norvegia şi se gândeşte serios să plece din ţară. „Abia în 2000 am primit cetăţenia norvegiană. Acum am dublă cetăţenie”, spune el. Este supărat pe vremea de acolo, dar a rămas ancorat în sistemul social norvegian perfect. „Am învăţat mult din stilul scandinav. Ei sunt corecţi, serioşi. diplomaţi, temperaţi”, precizează tânărul.
Locuieşte în oraşul Stavange, capitala petrolului, şi spune că nu a simţit criza economică: „Criza a trecut ca o adiere, aşa de bine este totul pus la punct“. A învăţat repede limba nordică şi acum vorbeşte o „norvegiano-moldovenească“, se laudă el râzând.
Nu-i place să
