Scriitorul consideră jurnalismul o pasiune şi crede că meseria de profesor este cea mai frumoasă din lume. A publicat opt volume de eseuri, poeme şi romane.

Dacă se apropie cineva de profesorul, scriitorul şi jurnalistul Ion Fercu va trăi o experienţă unică. Acesta este un munte de snoave, idei şi reflecţii, care pot schimba viaţa unui om. Domnul Fercu poate fi considerat un demn urmaş al domnului Trandafir, dar gândirea lui profundă ţinteşte mai sus, spre Dostoievski.

Zâmbind, recunoaşte că a avut profesori destoinici, care i-au canalizat energiile creatoare şi l-au transformat într-unul din „ionii“ pozitivi din Valea lui Ion, sătucul de lângă Buhuşi unde a văzut lumina zilei. „M-am trezit pe lume îndrăgostit de bibliotecă. Acest sentiment nu poate fi explicat“, se justifică profesorul.

Este recunoscător destinului. A avut marele noroc ca în timpul liceului să-l aibă ca mentor pe renumitul profesor Mihail Andrei, care i-a produs o adevărată revoluţie în suflet, concretizată peste ani în numeroase creaţii literare. Ion Fercu a început să scrie în revista liceului şi în publicaţii naţionale.

„Oamenii se închinau şi la literatură“

„N-am dat nimic la tipar înainte de 1996, ca scriitor. De ce? Poate şi din cauza faptului că trăind în provincie, ca profesor, director de şcoli, am fost prea acaparat de măruntele griji ale lumii“, explică domnul Fercu. Prima sa apariţie editorială datează din 1996. A fost un volum de poeme, un adevărat balsam pentru sufletele avide de divin, în pofida titlului său: „Iadul de paradă“.

Acest prim pas a fost urmat de o adevărată reacţie în lanţ. În numai nouă ani, Ion Fercu a publicat încă opt volume, de la poeme şi eseuri, până la romane. „A fost o vreme în care oamenii se închinau şi la literatură. Acum, alţii sunt zeii: banul, sexul, puterea. Dacă peste o sută de ani unui