Victorie diplomatica de proportii sau simplul noroc de a beneficia de un context istoric favorabil, altfel spus, de a fi acolo unde trebuie, cand trebuie, intrarea Romaniei sub scutul antiracheta este, fara indoiala, un lucru bun pentru Romania, din cel putin doua puncte de vedere.

In primul rand, este o garantie de securitate suplimentara, foarte importanta, pentru ca excede protectia pe care o asigura calitatea de membru al NATO.

De altfel, exista declaratii facute sub protectia anonimatului din cadrul Aliantei Nord Atlantice potrivit carora aceasta nu a avut nimic de-a face cu negocierile romano-americane in privinta scutului. Cateva intrebari nu pot fi totusi evitate.

Cine sa ne atace? E drept, in acest moment nu exista o amenintare directa impotriva Romaniei. Dar niciodata o tara NATO si UE nu se poate socoti cu totul in afara oricarui pericol.

Dusmanii civilizatiei occidentale nu lovesc neaparat tintele cele mai importante, ci pe acelea mai vulnerabile. Spania a platit scump intelegerea acestui adevar.

Avem bani pentru o investitie atat de consistenta (cateva miliarde de dolari, potrivit expertilor)? Daca vrem sa judecam lucrurile in logica saraciei si a pensiilor prea mici pentru un scut asa de mare, nu avem decat sa desfiintam armata, sa nu mai facem nicio investitie in tehnica militara si sa mizam pe pacifismul sau neimportanta noastra. Orice investitie este oricum mai usor de suportat decat pierderile, in primul rand in vieti omenesti, provocate de un eventual atac.

Merita sa stricam relatiile cu Moscova? Pentru a strica ceva e nevoie mai intai sa ai acel ceva, iar relatiile noastre cu Moscova nu au fost chiar minunate. Si fara scut tot de cele mai sumpe gaze naturale aveam parte.

Pana la urma, in fata unei oferte ca aceea americana in privinta scutului nu prea poti sa incer