Prima de zi de scoala dupa vacanta intersemestriala ne gaseste la etajul trei din cladirea alba a Gimnaziului Rebreanu din cartierul Dambu Pietros. Ajunsi in fata clasei I G ne intampina o liniste ce ne duce cu gandul ca dincolo de usa inchisa cu yala, nu se afla nimeni. Inauntru insa 22 de copii stau asezati pe covoare, urmarind cuminti povestea unor catelusi de pe monitorul unui calculator. Invatatoarea lor, Kelemen Erzsebet, fiind la cea de a patra generatie de prichindei ne spune: “Am terminat la Liceul Pedagogic “Mihai Eminescu” din Targu Mures, promotia ’97, ma aflu in al 13-lea an la catedra. Am ales aceasta meserie pentru ca imi plac copiii, e drept ca nu-mi aduc aminte de prima mea invatatoare, in schimb am avut-o ca exemplu pe mama, care este profesoara. Sunt mandra de clasa mea, sunt niste copii destepti, cuminti, se poate lucra cu ei foarte bine,” cauta sa ne motiveze alegerea facuta. Si o cred pe cuvant, mai ales dupa ce stau de vorba cu copiii. Cei care provin din familii mixte se descurca pe doua limbi, cu toate acestea ne distram de minune cand Henrietta, o fetita visatoare, la intrebarea mea repetata de vreo 15 ori, scurtata la “ce vrei sa te faci?”, imi raspunde: mireasa! Vazand ca nu inteleg, imi explica: “Nu am decat o rochie de mireasa, una mica, de fapt e de Cenusareasa, dar alta nu am.” Dezbatem problema, nu stim cine e mirele, ne incurcam din ce in ce mai tare ca in cele din urma sa-mi dau seama ca ea se refera la costumul ei de Farschung!

Cel mai micut din toata clasa e un baietel simpatic ce sta cocotat pe o perna ca sa ajunga la masa si vrea sa se faca pilot ca sa zboare cu un avion adevarat! Ceilalti? Pe alese. Chimist, militar ca tata, invatatoare, veterinar-inspirat de gainile bunicii sau de hamsterul de acasa, coafeza, medic-ca sa-si vindece surioara de 11 luni care mai raceste cateodata, cantareata-nu se poate trai din asta?