- Editorial - nr. 477 / 9 Februarie, 2010 Din capul locului se impune o precizare, absolut necesara, pentru a nu da loc la interpretari nedorite si la inutile discutii ulterioare. Aceste randuri nu ar fi fost scrise, pentru a fi incredintate tiparului, pentru a ajunge, apoi, sub privirea Dumneavoastra, daca nu ar fi fost si n-ar mai fi, si azi, o serie de guresi pripiti, in postura unor Cassandre moderne, unii, in decembrie 1989, avand doar cativa anisori, azi deveniti aspri si neinduplecati "judecatori" ai perioadei de dinainte de evenimentele din iarna aceluiasi an. Am citit, nu o data, cu uimire, cu o explicabila iritare, unele "judecati" stupide, schizoide chiar, in privinta "Saharei culturale" de pana in decembrie 1989. Niste manji, autointitulandu-se si "critici literari", de teapa celor care, in urma cu ani, in "Dilema", il faceau praf si pulbere pe simbolul national, Inaltul Domn al Limbii Romane, Mihai Eminescu, scriind, spre rusinea lor, ca autorul "Luceafarului", al "Doinei", al "Cugetarilor sarmanului Dionis", al "Glossei", al "Odei" (in metru antic), ar fi fost "mic, negricios, paros. Un Mitica cunoscator al gramaticii romanesti" (si cam atat!), dadeau stasnic cu bidineaua, de-a valma, peste tot ce a insemnat carte romaneasca si cititori in perioada amintita. Da, e adevarat, ca sa publici o carte de poezie sau de proza, erai obligat _ si nu era rau, sita trebuia sa cearna valorile! _ sa treci prin furcile caudine ale concursului de debut. Cum tot adevarat e ca cenzura functiona ca o sinistra masinarie perfecta. "Taiau ca in curechi din texte" _ spunea cineva. Truda la "moara lui Scaraotki" avea efectele ei! Eu, unul, am trait multe in acea perioada. Ma refer la interdictia din toamna anului 1957, dupa absolvirea Liceului "Al. Papiu-Ilarian", de a-mi fi acceptat dosarul pentru admitere in vreo universitate din Romania, care avea si filologie, deoarece,