Ministrii de externe ai SUA si Rusiei vad in mod diferit optiunile de securitate a tarilor est-europene. In timp ce Hillary Clinton se refera la optiunea suverana a fostelor state comuniste de a-si alege cel mai potrivit mediu de securitate, Serghei Lavrov insista pentru o politica comuna europeana decisa numai de catre Kremlin, Berlin si, eventual Paris.
Doamna Clinton provine din cea mai mare democratie a lumii (cu bunele si relele ei), a trecut printr-un proces electoral democratic, a facut fata cu stoicism criticilor, a demonstrat profesionalism si o stapanire de sine aproape britanica.
Celalalt, Serghei Lavrov, face parte din rara categorie de personalitati (post)sovietice care au stiut sa-si croiasca un drum profesional separat de ideologia comunista, a rezistat numeroaselor tentative de indepartare si este un as al diplomatiei de tip ofensiv.
Ambii reprezinta politicile externe ale celor doua mari superputeri ale lumii: SUA care sustin ideea de protejare a propriilor interese si Rusia care incearca sa-si redefineasca un rol major in politica mondiala.
Provocari externe diferite
Lipsit de sprijinul unei economii puternice, fara de care nu se poate face o politica externa viabila, domnul Lavrov a trebuit sa "insaileze" in ultimii ani tot felul de jocuri de promisiuni si amenintari astfel incat sa poata "scoate la lumina" politica externa a Kremlinului.
Prima provocare pentru domnul Lavrov a fost confectionarea unei idei coerente pentru cele doua amenintari asiatice: o Japonie indeajuns de stabila economic pentru a pretinde un rol politic global si o China indeajuns de stabila politic pentru a pretinde un rol economic global.
In plus, a trebuit sa mai si disciplineze o serie de foste colonii care acum s-au trezit ca vor independenta. Chit ca nu i-a placut, dar a trebuit sa-si dea a
