Inflaţia pare să fie ţinută sub control, iar prognoza şi ţinta BNR pentru anul viitor sunt rezonabile, de 3,5%. Este însă eterna problemă a economiei româneşti sub control?
Una dintre constantele economiei româneşti, în criză sau nu, în supracreştere economică sau pe scădere, iarna sau vara, este presiunea pe preţuri. Suntem singura ţară europeană cu inflaţia peste 4 într-un an de criză şi pentru care lupta cu preţurile mai este pe agendă într-o perioadă în care, în restul lumii, preţurile pur şi simplu au căzut şi temerile privind deflaţia sunt încă serioase. Mai mult decât atât, în ultimul buletin de conjunctură, sondajul pe care institutul de statistică îl face pentru a analiza tendinţele economice, apare un paradox. Deşi se aşteaptă atât la scăderea cifrei de afaceri, cât şi a numărului de comenzi, se vede atât o scădere a numărului de angajaţi, dar, în mod cu totul surprinzător, şi o creştere a preţurilor.
O creştere a preţurilor, în condiţiile în care cererea s-a prăbuşit, este la prima vedere un nonsens. Dar vorbim despre un sondaj, şi nu despre o realitate care nu are cum să se manifeste conform acestui scenariu. Nu are cum? Atunci de ce suntem cu inflaţia la 4,7 la final de an 2009? La Banca Naţională răspunsul este destul de simplu. Creşterea preţurilor de consum a avut pentru ultimul trimestru aceeaşi cauză simplă şi clară ca şi pentru întregul an: creşterea preţurilor la tutun şi ceva mai puţin la alcool. Există câteva semne de întrebare statistice, dar, una peste alta, acestea au avut o creştere de peste 38% din cauza introducerii anticipate a majorărilor de accize.
Deşi ponderea lor în coşul de consum e mică, de doar 6%, impactul este incredibil. Dar dacă doar aşa stau lucrurile, nu ar trebui să ne facem griji şi să privim cu încredere prudentă evoluţia preţurilor, aşa cum face BNR. Banca Naţională face asta pentru că indicatorul pe
